Ora 2.Muzica urla la maxim "Baterie, baterie, foc, foc!" si sunt foarte ametit. Cred ca am baut aproape o jumate de sticla de vodka (nu mai beau niciodata :)) ). Suna respectivul individ pe care il duseseram pana in apropiere de Sibiu ca sa ne zica ca vrea sa se intoarca si sa vina soferita dupa el. Stramband din nas, ea accepta, cu conditia sa merg din nou cu ea...OK, why not?
Mergand foarte incet, din cauza cetii si ploii marunte, ajungem la un moment dat la o intersectie pe care nu o tineam minte...
"Ea: -Acum pe unde o luam? Eu: -Hai sa intrebam pe cineva. Ea: Doar nu crezi ca o sa gasim pe cineva? Eu: Faci pariu?".
Surpinzator, am gasit un paznic care ne-a zis ca daca vrem sa ajugem mai repede, sa o luam pe drumul din dreapta (nu o sa mai iau dreapta cat voi trai :)) ). "Bine, o luam prin dreapta" zice soferita.
La un mement dat, ii zic ca nu am trecut pe aici " Eu nu mai tin minte cimitirul asta?!". Atat a trebuit sa zic...
Masina s-a zguduit puternic, inclinandu-se spre stanga, apoi a mai mers vreo 10 metri si ne-am oprit. "Ce-a fost aia? Am lovit ceva?"
Aveam o presimtire ca ceva nasol se intamplase si din nefericire aveam dreptate.
Norocul nostru a fost ceva in felul urmator: am prins un crater (altfel nu as putea sa-l descriu) adanc de vreo 65-75 de cm si mare cam cat un capac de la acele gratare rotunde pe trepied. Singura problema a fost ca acest crater se afla fix langa o gura de canal si masina ricosase in intaritura de ciment care inconjura canalul...TRIST, DAR FOARTE ADEVARAT.
Daunele? Roata fata stanga facuta praf, cu janta indoita serios, aripa lovita cu o parte dintre cleme rupte (masina in cauza fiind un Ford Ka). Iar soferita ? Un atac de panica sanatos, cu multe injuraturi :| (Not a pretty sight :( ). Partea trista e ca nu stiam unde se afla roata de rezerva (am aflat mai tarziu asta totusi :P ) si am crezut ca am ramas blocati acolo.
Intre timp, ne suna si respectivul sa intrebe pe unde suntem. Cand a aflat ce s-a intamplat, i s-a taiat respiratia: "Fra, glumesti,nu?"..."Eu nu am chef de glume la 2 jumate dimineata in fata cimitirului! "... Concluzia a fost ca el urma sa gaseasca ceva cu care sa vina catre noi.
Intr-un final, am gasit roata de rezerva si am incercat s-o scoatem... Partea trista a fost ca surubul care tinea roata era blocat si am avut nevoie de 15 minute pana sa-l eliberam. Reusim sa scoatem roata si apoi incepem sa ne chinuim cu cric-ul, care si el era blocat. Intre timp apare respectivul individ, care e intampinat cu o serie de injuraturi neasteptate (din partea mea) venite din gura soferitei ghinioniste.
Apare o alta masina, indreptandu-se fix catre acelasi crater, dar reusesc sa-mi dau seama de situatie si sa le fac semn din timp sa evite locul buclucas. Soferul imi multumeste si se ofera sa vina sa ne ajute. Acceptam fericiti ajutorul. (nota: starea mea de betie se spulberase complet cand soferita mi-a spus ca nu e sigura daca are roata de rezerva si acum eram in tricou, dardaind de frig, insa foarte foarte treaz)
Vine respectivul, ne ajuta sa scoatem cricul, insa in mijlocul scoaterii rotii distruse...zbang!!!... se rupe cheia... Soferita, in acest moment nu mai avea mult si cred ca ar fi inceput sa planga. Tipul pe care il dusesem prima oara cu masina s-a albit la fata :O, iar tot ce am putut eu sa zic a fost "O, Doamne!".
Din fericire, tipul care s-a oferit sa ne ajute avea o cheie in plus, a adus-o si am reusit sa schimbam roata fara alte evenimente. Apoi, am pornit catre o benzinarie, pentru ca benzina era acum "pe rosu" - ca sa zic asa, crezand ca totul e ok. Si totusi, mergand, masina scotea din spate un zgomot foarte ciudat... Si niciunul dintre noi nu stia de la ce ar putea fi. Tot ce e de spus e ca masina respectiva a facut istorie in Avrig, cu zgomotul enervant care il producea, pietonii care circulau la ora respectiva uitandu-se uimiti dupa noi. Intr-un final, ne-am dat seama ca zgomotul era produs de clema care tinuse roata de rezeva si care nu fusese bine prinsa.
Cu chiu cu vai, am ajuns la benzinarie, am alimentat si apoi am pornit catre cabana, luand-o pe drumul cel bun de data asta. In jurul orei 5 am ajuns cu bine la destinatie, dupa o noapte - zic eu, plina de peripetii si intr-un final, pe la vreo 6- 6 jumate am reusit sa adorm... Doamne ce bine a fost :D ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu